Manastirea Chiajna

Mănăstirea Chiajna este o biserică în ruină, aflată la marginea Bucureştiului, în jurul căreia circulă legende cum că ar fi blestemată.Construcţia Mănăstirii Chiajna a început în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782) şi a fost finalizată în timpul domnului fanariot Nicolae Mavrogheni (1786-1790). A fost construită în stil neoclasic, având dimensiuni mari pentru acea vreme: 43 metri lungime si 18 inaltime, ziduri groase de 1 si 2 metri.

Urma să să fie unul dintre cele mai importante lăcaşuri de cult româneşti ale vremii, însă nu s-a întâmplat aşa.

Preoţii nu au slujit niciodată în ea, fiind bombardată de către turci chiar înainte de sfinţire. Aceştia crezuseră că acolo ar fi fost mai degrabă o cetate, şi din acest motiv au încercat să o distrugă. Astfel, toate actele ei au ars în întregime. Cu toate acestea, construcţia a rămas în picioare. Abia la cutremurul din 1977 s-a prăbuşit turla

Dispariţii si crime

De-a lungul anilor, au fost semnalate numeroase dispariţii în zona mănăstirii, mai ales ale rromilor din cartierul vecin. Aceştia au poveşti înspaimântătoare legate de vechea ruină.[necesită citare] e asemenea, în interiorul ei au avut loc două crime, una înainte de 1990 şi alta după

Chipul misterios

Pe zidul din dreapta, dinspre intrare, cam pe la mijloc, la câţiva metri înălţime, desprinzându-se tencuiala, a aparut un chip enigmatic, de o stranie frumuseţe, ce seamană cu o domniţă, dar şi cu un înger, iar după alte pareri ar semăna cu Sfinxul de la Gizeh sau cu Sfinxul românesc. Se presupune că acest chip ar fi cel al fiicei doamnei Chiajna, Ancuţa, ucisă din ordinul mamei sale, căreia îi încalcase porunca, măritându-se cu alesul inimii ei.

Doamna Chiajna

Doamna Chiajna soţie de domnitor din Ţara Românească, secolul XVI, este fiica lui Petru Rareş al Moldovei şi nepoata lui Ştefan cel Mare. Se presupune ca s-ar fi născut, pe la 1525, în Polonia. Chiajna este numele slavon pentru Despina, însă numele ei de botez era Ana. În 1545 s-a măritat cu domnitorul Munteniei, Mircea Ciobanul, cunoscut în istorie pentru măcelărirea boierilor pe care îi bănuia de trădare. Din această căsătorie au avut 3 băieţi şi mai multe fete. După moartea lui Mircea Ciobanul în 21 septembrie 1559, se instituie ca tutore a fiului ei cel mai mare Petru cel Tânăr, în vârstă de 13 ani, pentru care a obţinut tronul. Îi întăreşte domnia fiului prin daruri trimise la turci, de unde a cerut şi doi tineri fanarioţi pentru fiicele sale. Au fost propuşi Stamatie Paleologu, tânăr şi chipeş şi bătrânul Cantacuzen. Fiica ce trebuia să se căsătorească cu bătrânul, a fugit cu tânărul boier român Radu Socol pe care îl iubea. Ca să spele ruşinea aruncată pe obrazul Porţii otomane, Chiajna a trimis alte noi daruri mari. În acelaşi timp ca să se răzbune pe boieri, a dat ordin să fie omorâţi mai mulţi dintre ei. În 1574 şi-a măritat o altă fiică cu sultanul Murad. După un an însă, a căzut în dizgraţia turcilor, care au exilat-o la Alep, în Siria. Aici a trebuit să-şi câştige existenţa cu negustoria şi ţesutul. A murit în 1588, iar mormântul este la Galata.